Cărți pentru copii de 6–9 ani

Între 6 și 9 ani se întâmplă una dintre cele mai frumoase schimbări din viața unui cititor: copilul trece de la a asculta povești la a le citi singur. Cărțile potrivite pentru perioada asta sunt cele care merg în ambele feluri: destul de bogate ca să-i placă și părintelui care le citește cu voce tare, destul de clare ca un începător să le poată duce la capăt.

Lista amestecă povești românești și clasici traduși. Vârstele sunt orientative; contează mai mult nivelul de citit și răbdarea copilului.

De citit împreună (6–7 ani)

Ion Creangă, „Povești”

„Capra cu trei iezi”, „Punguța cu doi bani”, „Ursul păcălit de vulpe”: poveștile lui Creangă sunt scurte, pline de umor și de întâmplări care se țin minte. Limba e veche și are multe regionalisme, așa că merg cel mai bine citite de un adult, cu explicații pe parcurs. Unele povești au momente destul de dure pentru cei mici; citește-le întâi tu.

A.A. Milne, „Winnie-de-Pluș”

Un ursuleț de jucărie, puțin cam lacom după miere, și prietenii lui din pădure: Purcel, Iepure, Bufnița și un măgăruș veșnic posomorât. Capitolele sunt povești de sine stătătoare, numai bune pentru câte una înainte de culcare. Umorul are două straturi: copiii râd la întâmplări, adulții la replici.

Ana Blandiana, „Întâmplări din grădina mea”

Poezii despre motanul Arpagic și vietățile din grădină, scrise cu duioșie și cu un umor discret. Versurile se citesc ușor cu voce tare și se rețin repede. E o alegere bună pentru copiii care descoperă că și poezia poate spune o poveste.

Antoine de Saint-Exupéry, „Micul Prinț”

Un aviator rămas în deșert întâlnește un băiețel venit de pe o planetă minusculă. Povestea despre trandafir, vulpe și prietenie se citește bine împreună, cu pauze pentru întrebări. Copilul înțelege povestea, adultul înțelege restul. Mulți o recitesc mai târziu și descoperă altă carte.

Primele lecturi singur (7–8 ani)

Gianni Rodari, „Aventurile lui Cipollino”

Cipollino, un băiețel-ceapă, se luptă cu nedreptățile Prințului Lămâie și ale slujitorilor lui, într-o lume de fructe și legume. E o poveste despre curaj și dreptate, spusă cu mult umor. Capitolele scurte o fac potrivită pentru primele lecturi mai lungi.

Otfried Preußler, „Mica vrăjitoare”

O vrăjitoare tânără vrea cu orice preț să ajungă o vrăjitoare bună, spre nemulțumirea vrăjitoarelor bătrâne, pentru care „bun” înseamnă cu totul altceva. O însoțește corbul Abraxas, vorbăreț și înțelept. Capitolele sunt aproape independente, cu întâmplări amuzante.

Astrid Lindgren, „Pippi Șosețica”

Cea mai puternică fată din lume locuiește singură, cu un cal și o maimuță, și nu respectă nicio regulă care i se pare fără rost. Pippi e un personaj care îi încântă pe copii și îi face pe părinți să zâmbească. Atenție la ediții: există și variante scurtate sau repovestite, pe lângă textul complet.

Pentru cititorii mai siguri (8–9 ani)

Erich Kästner, „Emil și detectivii”

Emil pleacă singur cu trenul la Berlin, iar pe drum i se fură banii. Ajuns în oraș, adună o bandă de copii care îl ajută să-l prindă pe hoț. E un roman polițist pe măsura copiilor, cu prietenie și spirit de echipă, scris cu respect pentru inteligența cititorului.

Roald Dahl, „Charlie și fabrica de ciocolată”

Charlie, un băiat sărac, găsește unul dintre cele cinci bilete de aur care deschid porțile fabricii misterioasului Willy Wonka. Ce urmează e o vizită plină de minuni și de pedepse pe măsură pentru copiii răsfățați. Dahl scrie cu un umor uneori negru, pe care copiii îl adoră. E o carte bună de citit singur, cu capitole scurte.

Petre Ispirescu, „Legende sau basmele românilor”

Basmele culese de Ispirescu, de la „Prâslea cel voinic și merele de aur” la „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, sunt o comoară a literaturii române. Unele sunt lungi și au limbă veche, așa că la 8–9 ani merg bine citite pe rând, câte unul. „Tinerețe fără bătrânețe…” e un basm mai filosofic, bun de discutat după lectură.

Cum alegi o ediție potrivită

La cărțile pentru copii, ediția contează mai mult decât la oricare altele:

• Text complet sau repovestit? Multe clasice există și în variante prescurtate, adaptate pentru cei mici. Nu sunt rele, dar e bine să știi ce cumperi. Pagina produsului spune de obicei „repovestire” sau „adaptare”.
• Litera și spațierea. Pentru primele lecturi singur, caută literă mare, rânduri aerisite și capitole scurte.
• Ilustrațiile. O carte bine ilustrată ține atenția copilului și îl ajută să înțeleagă povestea. Edițiile ilustrate de artiști cunoscuți sunt însă mai scumpe.
• Rezistența. Coperta cartonată ține mai mult la o carte citită de zeci de ori.
• Traducerea. La clasicii traduși, unele traduceri sunt vechi și au cuvinte pe care copiii de azi nu le mai folosesc.

Cum fiecare ediție are propriul ISBN, comparația de preț e corectă doar între ediții identice; vezi ISBN-ul pe înțelesul tuturor.

Câteva sfaturi pentru părinți

• Lasă copilul să aleagă, măcar din când în când. Interesul lui contează mai mult decât lista oricui.
• Citiți în continuare împreună, chiar și după ce învață să citească. Lectura cu voce tare îi arată ce plăcere poate fi o carte.
• Nu transforma cititul în temă. O carte abandonată nu e un eșec; poate e doar prea devreme pentru ea.
• Folosește biblioteca. Copiii trec repede prin cărți, iar biblioteca publică le oferă varietate fără să încarce bugetul. Pentru cărțile pe care vreți să le păstrați, cele la mâna a doua sunt adesea aproape noi.

Cea mai bună carte pentru un copil de 6–9 ani e cea pe care o cere din nou a doua zi.